Dan Mihai
Escalarea tensiunilor geopolitice dintre Rusia și NATO ridică semne de întrebare în privința bunăstării energetice a Europei în cazul avansării unui conflict între cele două părți. La momentul actual, Rusia reprezintă importatorul principal de energie în Europa. Astfel, această dependență poate fi folosită ca și unealtă geopilitică în cazul unui conflict, Rusia având posibilitatea să umfle artificial prețurile sau chiar să limiteze considerabil exporturile de gaz. Între timp, SUA încearcă să gasească alternative pentru nevoia europeană de energie.
Din totalul de energiie importată în Europa, peste 40% din cantiatea de gaze, peste 27% din cantitatea de petrol și peste 47% din cantitatea de combustilibi solizi provin din Rusia. Printre țările dependente 100% de gazul rusesc se numără Bosnia și Herzegovina, Macedonia de Nord și Moldova acestea fiind urmate de Finlanda (94%), Letonia (93%), Serbia (89%), Estonia (79%), Bulgaria (77%), iar lista continuă. Din totalul gazului importat în România, doar 20% ar proveni din Rusia, restul fiind produs intern sau importat din Europa.
Tensiunile NATO-Rusia
Tensiunile dintre SUA și Rusia sunt în continuă creștere, fiecare dintre părți argumentând că se simte amenințată de cealaltă. Pe de-o parte, Rusia critică extinderea SUA în Europa prin intermediul NATO și amplasarea echipamentelor militare, în special rachete, în apropierea granițelor acesteia, în baze militare precum cele din România sau Polonia. Aderarea Ucrainei în NATO ar însemna crearea unei granițe comune dintre Vest și Rusia și, implicit, prezența militară crescută la granițele celei din urmă. Pe de altă parte, SUA simte nevoia unei prezențe militare crescute în regiune din cauza intențiilor neclare ale Rusiei în privința Ucrainei. Momentan, Rusia a strâns peste 100 000 de militari și echipamente de luptă la granița cu Ucraina, destulă putere cât să mențină un conflict armat eficient și de durată. Rusia motivează această mișcare de trupe ca și exerciții militare și măsuri preventive, însă există și ipoteza că Rusia ar inteționa să anexeze Ucraina în viitorul apropiat, până atunci stabilind un regim prin frică.
Dependeța de gaz, avantaj geopolitic
Escalarea acestor tensiuni în conflicte mai serioase ar putea conduce, într-un final, la folosirea dependenței Europei de gaz rusesc ca și levier geopolitic. Astfel, Rusia ar putea încetini exporturile de gaz spre Europa, fapt ce ar duce la creșterea excesivă a prețurilor și, într-un final, ar putea provoca o criză energetică la nivel european. Principalele artere de distribuție a gazului din Rusia spre regiunea europeană sunt: conducta Blue Stream, care trece pe sub Marea Neagra până în Turcia, conducta Northern Lights, care trece prin Belarus și alimentează în principal Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia și Serbia, conducta Brotherhood, care trece prin Ucraina și ajunge în principal în România și Serbia și, cea mai nouă conductă, Nord Stream, care trece prin Marea Nordului și alimentează direct Germania, dar care încă așteaptă aprobări.
Anna Creti, directoarea departamentului de economie climatică din cadrul Universității Paris Dauphine, a afirmat că în cazul unei invazii rusești a Ucrainei, decizia de a opri proiectul Nord Stream ar face parte din strategia politică și militară s Uniunii Europene, pentru a evita dependeța sporită de gaz rusesc. Aceasta a mai afirmat că în cazul în care Rusia decide să taie alimentarea Europei cu gaz, acest proces nu ar fi unul instat din cauza riscurilor provenite din oprirea alimentării într-un timp scurt a unei cantități mari de gaz. Astfel, un scenariu plauzibil ar consta în reducerea progresivă a alimentării cu gaz pe parcursul a mai multor săptămâni. Un scenariu similar a avut loc în 2008, când Moscova și Kiev au avut niște dispute în privința plăților Ucrainei și posibila sifonare de gaz a acesteia. Atunci, Rusia a oprit alimentarea cu gaz către Ucraina pentru două săptămâni, lăsând astfel părți din Europa fără gaz.
În plus, oprirea alimentării cu gaz rusesc nu ar reprezenta un dezavantaj doar pentru țările Europene, ci și pentru Rusia în sine. Nu numai că majoritatea energiei importată în Europa este de proveniență rusească, dar aceasta reprezintă și cel mai mare client al Rusiei în această privință. Venitul Rusiei generat din exportul gazului către Europa este unul substanțial, astfel încât oprirea completă a acestei relații comerciale ar reprezenta pierderi de miliarde de dolari pentru Rusia. Însă, pentru a combate asta, Rusia tot ar avea posibilitatea de a exporta o cantitate redusă de gaz la prețuri mult mai ridicate, în încercarea de a păstra în mare parte veniturile și de a genera o lovitură economică unor țări din regiunea europeană.
Variante pentru gazul rusesc
Pentru a reduce dependeța Europei de gaz rusesc, SUA și UE sunt în căutare de alternative pentru importurile de gaz. Până acum, SUA a afirmat că negocierile sunt într-un stadiu de început, acestea fiind desfășurate cu mai multe companii și țări din jurul lumii. Strategia principală de înlocuire a gazului rusesc ar fi găsirea mai multor alternative diversificate de la care să se importe cantități mai mici, în loc de găsirea unui partener principal care să fie nevoit să importe cantități mari de gaz. Principalele variante de export de gaz la nivel mondial ar fi țările africane precum Algeria, Lybia sau Egipt, țările din orientul mijlociu, precum Qatar, Iran sau Israel, dar și Turcia, Kurdistan sau Turkmenista, însă acestea încă au parte de o influență Rusească. Alte variante pentru importul european de gaz ar mai fi și SUA, iar în viitorul apropiat proiectele de extragere a zăcămintelor din Marea Neagră ar putea reprezenta o opțiune deasemenea.
