Dan Mihai
Compania de imobiliare asiatică Evergrande este din ce în ce mai aproape de oficializarea falimentului. Modelul de bussines al companiei, anume acela de a construi imobiliare din bani împrumutați, a permis într-un final acumularea de datorii de aproximativ $300 miliarde și imposibilitatea de plată a acestora. Falimentul Evergrande ar avea un impact considerabil asupra economiei, chineze cât și internaționale, putând să genereze un efect de domino global ce ar provoca un nou colaps economic. Deși Evergrande a reușit să plătească o tranșă urgentă de datorii, în valoare de numai $148 milioane, și asta după amânarea repetată a termenului de plată, DMSA (Agenția Germană de Scanare a Pieței) a pornit formalitățile pentru a declara falimentul companiei. Efectul de domino s-ar întinde și până în România, unde piața imobiliară a cunoscut creșteri semnificative în ultimul timp, crescând cu aproximativ 15% în ultimul an.
Evergrande este o companie înființată în anul 1996 de către omul de afaceri Hui Ka Yan în orașul Guangzhou din sudul Chinei. Evergrande Real Estate este ramura companiei care se ocupă cu imobiliare, aceasta deținând peste 1300 de proiecte în aproximativ 280 de orașe din China. Pe lângă latura de imobiliare, Evergrande Group are investiții în arii diverse, ocupându-se și cu servicii de administrare financiară, producerea de mașini electrice, producerea de alimente, organizarea de evenimente și concerte, și chiar și administrarea uneia dintre cele mai cunoscute echipe de fotbal din China, Guangzhou FC.
Cauza falimentului
Evergrande obișnuia să împrumute sume mari de bani pentru a dezvolta noi ansambluri imobiliare, cu banii obținuți din închirierea sau vânzarea noilor imobile urmând să plătească datoriile acumulate, astfel menținând un flux de bani constant. Evenimentul care a declanșat colapsul companiei a fost introducerea unor noi reglementări din partea Beijingului referitoare la câte datorii o companie de imobiliare are voie să dețină. Astfel, pentru a accelera fluxul de bani, Evergrande a început să vândă din proprietăți cu reduceri de preț majore, urmând ca cererea de pe piață să scadă drastic. Lipsa de cerere, respectiv imposibilitatea de a mai genera venituri, a condus la acumularea de datorii din urmă și imposibilitatea de plată a acestora. Astfel, până la această dată, Evergrande a acumulat datorii de peste $300 miliarde, acestea reprezenânt un procent de 2% din PIB-ul total al Chinei. O urmare directă a acestui fapt a reprezentat-o scăderea drastică a acțiunilor Evergrande de la bursă (3333.HK). Astfel, de la maximul istoric atins în 2017, de 31$/ acțiune, acestea s-au aflat într-o scădere totală, urmând să scadă cu peste 80% doar în anul 2021, de la 16$ la aproximativ 2$ per acțiune. Aceste scăderi drastice nu numai că au înrăutățit situația companiei, îngreunând posibilitățile de plată a datoriilor, dar au și adus pierderi majore fondurilor de investiții și instituțiilor atât chineze cât și internaționale.
Procesul DMSA
DMSA, acronim de la Deutsche Marketscreening Agentur, tradusă în română ca și Agenția Germană de Scanare a Pieței, este o instituție germană privată, deținută de Dr. Marco Metzler, ce are ca domeniu de activitate analiza produselor și serviciilor financiare cu scopul de a ajuta consumatorii și instituțiile să aibă o vedere mai clară asupra acestora. În cazul Evergrande, DMSA a cumpărat voit obligațiuni financiare (eng. bonds) la compania de imobiliare, știind că nu își vor mai recupera banii din acestea. Dr. Metzler a declarat că a luat această decizie cu scopul de a fi direct implicat în problema Evergrande, astfel putând oferi un raport oficial clienților DMSA în calitate de investitor, și nu numai de observator. După neplata repetată a obligațiunilor financiare către DMSA, aceștia au declarat Evergrande ca fiind intrată în faliment, desfășurând și demersuri juridice în acest caz. Un alt avantaj al cumpărării de obligațiuni de către DMSA este posibilitatea acesteia de a declara juridic, în calitate de investitor, insolvența companiei Evergrande, lucru care nu era posibil ca și observator. Astfel, în ciuda încercărilor Evergrande de a plăti datoriile urgente, unele fiind trecute de termen și de perioada de grație, Dr. Metzler a anunțat că în scurt timp va fi oficializat tot procesul de declarare al falimentului.
„The Great Reset”
Dr. Metzler a declarat că falimetul Evergrande ar avea urmări colosale, și că ar declanșa ceea ce el numește „The Great Reset”- anume colapsul economic total al societății moderne și nevoia de o restructurare totală a sistemului financiar. De notat este că termenul „The Great Reset” este folosit în literatura modernă ca reprezentând nevoia statelor de a acționa alături de cele mai mari instituții, în contextul adus de COVID-19, și de a contribui la un viitor mai verde și mai sustenabil. Diferența dintre folosirea acestui termen o reprezintă presiunea pusă asupra sistemului de a se reface, Dr. Metzler referindu-se la o „apocalipsă” financiară care nu ar putea fi controlată, iar termenul din urmă referindu-se la importanța instituțiilor de a îmbunătățire a politicilor după pandemia COVID-19. Dr. Metzler a specificat faptul că Evergrande ar fi doar evenimentul declanșator al crizei globale, și că aceasta ar avea o multitudinea de cauze, printre care hiperinflația și negestionarea corectă a crizelor din 2000 și 2008. Acesta a pus accentul pe faptul că instituțiile financiare nu și-au învățat lecția din crizele trecute și că nu au luat niciun demers pentru a preveni o criză viitoare. Astfel, având în vedere aceste probleme acumulate de-a lungul timpului și situația actuală a inflației, Dr. Metzler a apreciat criza care va veni ca fiind una cu un impact puternic asupra economiei globale și care va presupune colapsul sistemului banilor FIAT și nevoia creării unuia nou.
Dominoul global
Falimentul Evergrande ar avea repercusiuni grave, în primul rând, asupra pieșei imobiliare chineze, care reprezintă 7,3% din PIB-ul total al Chinei, ca mai apoi să se extindă și pe alte piețe. Companiile care dețineau obligațiuni financiare în cadrul pieței imobiliare chineze ar avea parte de un impact puternic ce ar putea rezulta mai departe în falimentarea unora dintre ele. Pe lângă instituțiile chineze, peste 140 dintre cele mai mari instituții financiare internaționale dețineau obligațiuni și investiții la Evergrande Real Estate. Printre acestea se numără BlackRock, cel mai mare fond de investiții din lume, FIL Ltd, Allianz SE, Royal Bank of Canada, Government Pension Investment Fund Japan, Credit Agricole Group, AXA SA, Deutsche Bank, UniCredit și Taiwan Securities, dar lista continuă. Astfel, impactul economic generat din neplătirea obligațiuniilor Evergrande ar fi resimțit în toată lumea, însă magnitudinea acestuia este greu de aproximat la acest moment.
Declarațiile SUA și interesele Chinei
Deasemenea, The Federal Rezerve (FED), anume Rezerva Federală a Statelor Unite, a luat în considerare efectele globale pe care le-ar putea presupune falimentul Evergrande. Aceștia au menționat în ultimul raport de stabilitate faptul că tensiunile financiare din China ar putea afecta piețele financiare globale, astfel prezentând un risc pentru dezvoltarea economică atât internațională cât și pentru SUA. Experții financiari spun că o asemenea criză ar putea fi prevenită cu ajutor din partea Chinei, însă acțiunile acesteia au arătat că nu nu se află în interesul ei cel mai mare să intervină. Guvernul chinez, prin noile reglementări date, dorește să reducă capacitatea instituțiilor de a se împrumuta. Astfel, deși ar dori, probabil, să evite o criză financiară, aceasta evită să ajute compania din a falimenta, tocmai pentru a pune presiune pe celelalte instituții să reducă din credite și împrumuturi. Termenul „probabil” este folosit din cauza părerilor unor analiști ce subliniază oportunitățile Chinei generate de o criză financiară globală. În plus, o prăbușire a sectorului imobiliar și o lovitură gravă asupra corporațiilor s-ar alinia perfect cu politicile comuniste de prosperitate comună ale Chinei, oferind astfel locuințe la prețuri accesibile pentru toată lumea și scăzând din influența pe piață a companiilor private și crescând popularitatea celor de stat.
Piața imobiliară în România
În România, piața financiară a cunoscut creșteri considerabile în ultimii ani. Deși încă nu a revenit la maximele istorice de dinainte de 2008, indicele IMO arată o creștere de 15% față de 2020 și o creștere de 70% față de 2014. Deasemenea, numărul dezvoltatorilor imobiliari s-a dublat în ultimii 10 ani, de la 3312 la 6593, capitalul de care aceștia dispun crescând și el de la 1,6 milarde lei în 2010 la 13,9 miliarde lei în 2020. Situația pieței financiare din România pare că o ia pe aceleași urme cu cea a Chinei, majoritatea proiectelor fiind finanțate din credite și invesiții private. În plus, din cauza inflației și a altor factori, prețul materialelor de construcție a crescut considerabil, în unele cazuri atingând creșteri de peste 150%-200%. Asta a adus schimbări în calculele multor dezvoltatori, prețurile imobiliarelor crescând iar puterea de cumpărare a populației scăzând. Astfel, unii experți afirmă că multe proiecte imobiliare din România vor fi puse în conservare sau chiar închise, urmând imposibilitățile de plată a datoriilor de către dezvoltatori, ulterior conducând la o scădere a întregii pieți imobiliare.
