Digitalizarea accelerată a ultimelor decenii a împins societatea de astăzi într-o a patra revoluție industrială și a adus tehnologia mai aproape de oameni într-un timp foarte scurt, crescând astfel nivelul de trai și oferind noi posibilități de conectare și dezvoltare. Pe lângă multitudinea de beneficii pe care le-a adus, aceasta a atras de la sine și caracteristicile mai puțin bune ale umanității. Astfel, atacurile cibernetice au ajuns să fie la ordinea zilei, fiecare dintre ele având scopuri și nivele de complexitate diferite. Acestea se pot întinde de la simpli hackeri ce lansează atacuri pentru a obține foloase financiare la întregi organizații care operează ilegal și care dezvoltă profituri de zeci sau sute de milioane de euro anual, până la state care lansează atacuri împotriva altor state pentru a obține informații și avantaje strategice. Astfel, un război cibernetic este purtat zilnic între state, un război a căror atacuri sunt discrete, anonime, costisitoare și cu un potențial masiv de distrugere.
Mai multe studii și specialiști au încercat să analizeze prejudiciile pe care le aduce criminalitate cibernetică omenirii. Răspunsurile au fost diferite, acestea variând între $315 miliarde și $6trilioane anual, cea mai întâlnită aproximare fiind în jur de $1.5trilioane (anual), valoare aproximativ egală cu PIB-ul Rusiei. Printre cele mai populare atacuri folosite atât la scară mică cât și la scară largă se numără ransomwareurile, phishingul, malwareul, atacurile MITM și atacurile DDOS. Acestea sunt folosite în mare parte de indivizi sau de organizații pentru a atrage foloase materiale, fie prin însușire sau șantajare, în urma penetrării sistemelor țintă. Alte atacuri se pot desfășura și la scară mult mai mare, atacuri prin care unele țări pot obține avataje majore, strategie sau informatice, împotriva altor țări.
Caracteristicile războiului cibernetic
„Avantajele” războiului cibernetic este că, de multe ori, un stat poate desfășura astfel de operațiuni prin structuri neoficiale, încercând pe cât de mult posibil să rămână anonime. Astfel, țara sau organizația țintită nu poate recunoaște sau declara oficial intențiile rău-voite ale țării care a ordonat atacurile, astfel evitându-se probleme de natură geopolitică ce pot fi judecate în instanțe internaționale. Acest tip de fenomene sunt catalogate ca și „Cyberwarfare” în literatura de specialitate și reprezintă principala modalitate prin care se conduc războaiele în această eră a digitalizării. Termenul de „război cibernetic” este unul controversat din pricina naturii diferite față de războiul tradițional care este definit printr-un conflict armat între două sau mai multe state. Astfel, în războiul cibernetic atacatorii încearcă să rămână anonimi iar armele sunt reprezentate de dispozitivele tehnologice și informatice.
Tehnici de cyberwarfare
Unele dintre cele mai cunoscute și întălnite tactici de cyberwarfare este spionajul cibernetic, prin care inițiatorul intră în sistemele informatice țintă pentru a culege informații confidențiale despre o anumită țară, grup sau individ cu scopul obținerii unor avantaje strategice. O altă tactică folosită o reprezintă sabotajul cibernetic și presupune compromiterea unor sisteme informatice ale țării sau organizației țintite în vederea indisponibilizării acestora. Exemple de sabotaj pot fi atacurile asupra rețelelor de comunicații, militare, de electricitate sau de alte utilități, astfel blocând utilizarea acestora pentru o anumită perioadă de timp. Alte tipuri de atacuri cibernetice le reprezintă propaganda, fie în favoarea unui stat sau împotriva altui stat. Scopul acesteia este de a implanta idei și de a crea păreri în rândul utilizatorilor prin distribuirea în masă de conținut precum poze, videouri și știri care să promoveze o anumită idee.
Exemple de cyberwarfare
Organizația Cozy Bear este un grup renumit de hackeri ce desfășoară, printre altele, activități de spionaj cibernetic, și este recunoscut de SUA ca și o amenințare avansată și persistentă asupra securității naționale. Această organizație este recunoscută pentru penetrarea sistemelor cibernetice a diferitor corupuri diplomatice internaționale precum guverne, ministere, ambasade sau alte instituții publice și private. Această organizația de hackeri este bănuită că se află în strânsă colaborare cu agențiile de informația din Rusia. Printre atacurile desfășurate se numără unele asupra Pentagonului, Comitetului Democratic American, Guvernul Norvegiei, mai multe ministere olandeze, dar și asupra unor centre de vaccinare și tratamente anti-COVID19 din Marea Britanie, SUA și Canada.
Printre primele atacuri mai ample de sabotaj cibernetic îl reprezintă cazul Ucrainei din Decembrie 2015, în care sistemele rețelei de electricitate au fost compromise, atacatorii provocând o pană de curent ce a afectat peste 230.000 de ucrainieni. Un alt atac, mai recent, a sabotat rețeaua de distribuire a gazului din Iran, toate benzinăriile din țară fiind inutilizabile pentru câteva ore. Deși niciun atacator oficial nu a putut fi unit, Iranul susține că acest atac a fost rezultatul unei colaborări între Statele Unite și Israel. La câteva zile după acest atac, datele personale a sute de mii de israelieni au fost divulgate pe rețelele de socializare, date ce proveneau dintr-un website matrimonial LGBTQ. Dată fiind natura conservatoare a Israelului, datele divulgate puteau să aibă un impact dezastruos asupra viații sociale ale utilizatorilor. Israelul a învinuit Iranul pentru această scurgere de date, însă lipsa dovezilor împiedică luarea de măsuri oficiale.
Un exemplu interesat de propagandă online îl constituie organizațiile de tip „troll factories” din Rusia. Acestea sunt organizații, neoficiale, prin care mai mulți oameni creează o multitudine de identități online false ca mai apoi să stârnească controverse și să distribuie conținut menit să promoveze anumite ideologii și să creeze păreri. În acest caz, conținutul era foarte bine gândit și distribuit în masă, astfel încât să contribuie la cultura internetului cu glume, poze și povești care subliniau puterea Rusiei și tăria de caracter a președintelui Vladimir Putin și care, în unele cazuri, erau menite să atace aspecte economice și sociale ale altor state. Exemple de astfel de conținut îl întruchipau pe Putin călărind un urs, de multe ori în cadre de acțiune care să sublinieze tăria sa de caracter, iar alte exemple promovau dezavantajele capitalismului american. Aceste modalități de propagandă rusească au fost între timp dejucate de organizațiile și structurile internaționale. În schimb, propaganda continuă să domine mediul online prin fake news, hate speech și alte modalități menite să atace integritatea morală sau socială a unor indivizi, companii sau state.
