Whistleblowingul este fenomenul prin care angajatul sau asociatul unui companii face publice sau raportează practici ilegale ale companiei. Aceasta este una din metodele cele mai eficiente de a combate fraudele lși practicile ilegale atât din mediul public cât și privat. În ciuda beneficiilor whistleblowingului, angajaților le poate lipsi deseori motivația de a raporta practicile ilegale din cauza unei posibile răzbunări a companiei respective sau a lipsei de beneficii. Pentru a încuraja acest fenomen, corpurile de reglementare au implementat legi și sisteme prin care persoanele care raportează, aceste practici, denumite și avertizori, să o facă într-un mediu sigur, motivant, fiind protejate de orice retaliere sau discriminare rezultată în urma raportării. În România există reglementări în acest sens încă din 2004, urmând ca acest cadru legislativ privind protecția avertizorilor să fie îmbunătățit pe viitor.
În cazul desfășurării unor practici neetice și ilegale în cadrul unei companii, angajații sunt primii care află și cei care, deseori, dețin cele mai multe detalii. Din acest considerent, whistleblowingul este una din modalitățile principale de detectare și prevenire a fraudelor. De exemplu ,aproximativ 20% din fraudele detectate la nivel global sunt descoperite cu ajutorul inițial al unui avertizor. Peste $3.3 miliarde sunt pierduți anual prin intermediul fraudelor, iar încurajarea whistleblowingului poate avea un efect considerabil în diminuarea acestor pagube. Dincolo de considerentele economice, whistleblowingul are importanță și pentru siguranța și securitatea publică. Astfel, pe lângă fraude sau alte ilegalități financiare, companiile pot fi responsabile și de punerea în pericol a vieților umane, a bunăstării societății și a mediului prin nerespectarea reglementărilor naționale și internaționale.
În urma raportării unei companii în vederea nerespectării cerințelor legale de către un angajat, acesta poate avea parte de consecințe din partea companiei sale. Unele dintre cele mai des întâlnite consecințe cu care angajații se confruntă în urma whistleblowingului se rezumă la concediere, reducere salarială, tăierea unor beneficii, crearea unor condiții de muncă nefavorabile sau stresante, discriminarea la modul de muncă sau chiar îngreunarea procesului de obținere a unui nou job. Aceste consecințe se pot extinde, în unele cazuri, până la intimidare, amenințări și chiar violență. Din cauza acestor posibile consecințe, angajații pot fi motivați să nu raporteze neregulile din cadrul companiilor lor, în ciuda faptului că acestea pot avea efecte negative asupra lor sau asupra societății. Un studiu realizat în SUA în anul 2011 a descoperit că 45% din angajații intervievați au descoperit nereguli în interiorul companiilor lor, iar dintre aceștia 65% au raportat mai departe. Dintre cei care au raportat, 22% au avut parte de consecințe din partea companiei.
Pentru a proteja angajații de aceste posibile consecințe și pentru a îi motiva să raporeze neregulile din cadrul companiilor lor, au fost create legislații la nivel atât internațional cât și național care impun crearea unor cadre legale pe care companiile să le respecte. Aceste reglementări au ca scop încurajarea angajaților de a raporta neregulile din cadrul companiilor lor prin protejarea și motivarea lor. Angajații sunt protejați prin aceste reglementări prin crearea unui sistem sigur de raportate și prin interzicerea companiilor de a aplica orice fel de consecințe, iar aceșia pot fi motivați, în unele cazuri, prin mijloace financiare.
În România, prima lege referitoare la whistleblowing a fost adoptată în 2004 și se referea exclusiv la protejarea angajaților din instituțiile publice în urma raportării unor nereguli și ilegalități din instituțiile respective. Această lege a apărut inițial în urma unei campanii a organizației Transparency International Romania cu scopul de a întări integritatea sistemelor publice. De atunci, cadrul legal pentru încuajara whistleblowingului a avut parte de mai multe adiții și modificări în urma cărora acest sistem să fie implementat într-un mod mai complex atât în cadrul instituțiilor publice cât și private. Cea mai nouă directivă în acest sens a fost publicată pe 3 februarie 2022 și urmează să fie implementată după data de 31 martie 2022. Această lege întărește cadrul legal prin care angajații pot raporta în siguranță neregulile din propriile organizații și interzice represaliile care pot fi aplicate de către companii în urma raportării.
