Cea de-a cincea Directivă privind combaterea spălării banilor a intrat în vigoare

(DIRECTIVA (UE) 2018/843 PARLAMENTULUI EUROPEAN si a CONSILIULUI de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului). Abordarea bazată pe risc: statele membre și entitățile trebuie să respecte să furnizeze dovezi că au întreprins măsuri adecvate privind identificarea, evaluarea, înțelegerea și atenuarea riscului, in combaterea spălării banilor si finanțării terorismului. Noile norme propuse de catre CE aduc mai multă transparență in ceea ce privesc adevărații proprietari ai unei companii si gestionează riscurile legate de finanțarea terorismului.

Noile norme presupun printre altele :

• Extinderea accesului la informații – cerinte mai stricte in ceea ce privește transparența, inclusiv acccesul public total la registrele de proprietate ale companiilor, al fiduciilor, o mai mare transparență privind trusturile si interconectarea acestora;
• Abordarea riscurilor legate de cardurile preplătite si monedele virtuale-limitarea utilizarii plăților anonime prin intermediul cartelelor preplătite, ce includ si platformele de schimb pentru monede virtuale, potrivit normelor de combatere a spălarii banilor;
• Cerințe extinse de verificare a clienților;
• Verificări imbunătățite privind tranzacțiile care implica țările terțe cu grad ridicat de risc- controale mai stricte in ceea ce privesc țările terțe cu risc ridicat, precum si puteri sporite pentru unitațile naționale de informații financiare si o mai stransă cooperare a acestora;
• Cooperarea dintre unitățile de informații financiare-cooperare si schimburi de informații sporite intre autoritățile din domeniul combaterii spălării banilor si prudențial, inclusiv cu Banca Centrală Europeană;
• “Due diligence” pentru clienți: investigarea, examinarea si analiza atentă sistematică cu o abordare bazată pe risc, a entităților obligate ce trebuie să „corecteze” nivelul de diligență (nivelul de competență specializată și de considerație pe care comerciantul poate să îl exercite în mod rezonabil față de consumatori, în conformitate cu practica comercială loială și/sau “principiul general al bunei-credințe” în domeniul de activitate al comerciantului, clientului, în funcție de nivelul de risc.

Statele membre au ca termen limita pentru armonizarea legislației naționale data de 10 ianurie 2020