Dan Mihai
Statul român pierde, anual, zeci de milioane de euro printr-o schemă financiară ce funcționează de mai bine de zece ani. Companii de securitate încheie contracte cu statul, urmând să fie declarate insolvente ca mai apoi să reapară pe piață sub alt nume. Schema funcționează cu ajutorul unor personaje politice influente, care protejează firmele și creează mecanisme paralele cu statul prin care circulă influență și bani iliciți. Firmele de pază și protecție care funcționează legal au de suferit din această, putând ulterior fi absorbite de firmele corupte.
După Revoluția din 1989, au apărut diverse inginerii financiare menite să ocolească legea și să producă venituri ilegale. Diferite companii, în special în domeniul pazei și al securității, se folosesc de aceste inginerii la limita legii pentru a încheia contracte cu statul, în final evitând taxele și impozitele și chiar obținând profituri la negru. Anual, statul român este prejudiciat la scară mare de o astfel de schemă de natură infracțională, numită „Phoenix”, realizată de diverși indivizi care activează în domeniul firmelor de securitate. Prejudiciile se ridică la zeci de milioane de euro anual, adică sute de milioane de euro acumulate în ultimul deceniu.
Sursele care au studiat această schemă financiară susțin că nu se putea manifesta pe o perioadă atât de îndelungată fără o protecție de la cele mai înalte niveluri. Asta se datorează faptului că firmele de securitate care dăunează bugetului statului au la bază, deseori, persoane influente din cercurile politice ale României. Aceste persoane corupte sunt capabile să ajute la întemeierea unor contracte între firmele private și instituțiile statului, putând mai departe să protejeze firmele respective fie prin intervenții directe, fie prin interpunerea unor relații în organele de control. Astfel, iau naștere canale ilicite – pe care se scurg bani nefiscalizați – și structuri paralele de control care dictează direcția pieței.
Metoda de funcționare
Metoda „Phoenix” se bazează pe procedura statului de a deschide licitații pentru serviciile de care are nevoie și, ulterior, de a alege oferta cu prețul cel mai scăzut. Astfel, firmele de pază corupte participă la licitațiile organizate de instituții si companii ale statului și oferă cel mai mic preț, chiar dacă prețul respectiv nu poate susține în mod real costurile operaționale pentru prestarea serviciilor de securitate. Această strategie a „prețului de ruinare” este folosită deliberat de aceste companii de securitate pentru a elimina concurența de pe piață, în ciuda faptului că prețul cerut este inferior costurilor de producție. În continuare, după câștigarea licitației de către firma coruptă, pierderile financiare și datoriile încep să se acumuleze. Pentru a evita plata datoriilor și pentru a continua această activitate economică infracțională, asociații lichidează deliberat firma, banii intrând în economia subterană, ca mai apoi urmând să finanțeze companii diferite, înființate de aproape aceiași asociați. Numele schemei „Phoenix” provine din asemănarea acestui proces cu cel al păsării mitologice Phoenix, o firmă noua fiind înființată cu aceiași conducere ca firma falimentată, asemenea păsării care moare și renaște din propria cenușă.
Momentan, domeniul securității private din România include peste 1500 de firme. Dintre acestea, aproximativ 90% reprezintă firme mici, nesemnificative, care realizează, cumulat, un sfert din cifra de afaceri al sectorului, astfel neavând o influență asupra pieței. Ciudat este ca din toate aceste firme, o treime nu au nici un angajat declarat, însă au raportat o cifră de afaceri de 77 milioane de lei, adică 15,5 milioane de euro. În plus, în spatele celor 335 de companii ale acestui sector care au declarat pierderi anul acesta se regăsesc aceiași colaboratori care au înregistrat pierderi, fie pe aceleași firme sau altele diferite, și în anii precedenți.
Consecințele
Consecințele acestei inginerii financiare sunt răspândite pe mai multe planuri ale societății. O primă consecință, care afectează întreaga țară, ar fi că taxele și impozitele cuvenite în urma activității acestor firme de securitate nu mai ajung la bugetul de stat. În plus, calitatea serviciilor prestate ar putea fi mai slabă ca urmare a faptului că interesul principal al asociaților firmei este să lichideze firma cât mai repede pentru a transfera banii uneia noi, și nu să ofere serviciile promise. Astfel, aceasta schema ar putea fi considerată un risc pentru securitatea României, instituțiile de stat implicate nemaiprimind servicii de pază și protecție de o calitate ridicată. Altă consecință afectează în mod direct piața serviciilor de securitate privată, fiind greu pentru firmele care funcționează legal să mai obțină contracte cu statul, ori fiind obligate să concureze cu prețurile nerealiste și scăzute.
